"All life is an experiment. The more experiments you make the better."

Mormăi şi tot mormăi într-una. Nu-i convenea absolut nimic din jurul său, cel puţin nu în acea zi şi nu în acel loc. Cu paşii înceţi şi apăsaţi, Rin înaintă pe o alee pietruită cu mâinile la spate. Era gânditor, mai ales după expresia uşor încruntată şi probabil nedumerită; avea nevoie de ceva ieşit din comun, să scape de rutina zilnică ce îl înnebunea. Brusc, se opri din mers, iar după cum îi era felul, se aşeză pe malul lacului, rezemându-şi braţul drept de genunchiul său, apoi chipul alb în podul palmei. Nu ţinea cont când, unde şi cum, doar conta ce simţea şi ce vroia. Fără să mai schiţeze vreun alt gest, îşi strâmbă uşor buzele şi privi la fel de nedumerit în jurul său, sperând să găsească acel "ceva special".
Dar renunţă pentru câteva clipe bune la aceste gânduri şi îşi duse mâinile albe prin păr, ridicându-l în sus.
- Nu cred că mai rezist! se plânse cât pentru el şi îşi ţugui uşor buzele, lăsându-se încet pe spate şi îşi ridică privirea de un albastru intens către cerul ce treptat, se întunecă. Pentru un moment se lăsă prins de acea vrajă ce stelele îl emanau, la fel ca şi mândra lună. Trase aer adânc în piept după câteva secunde de linişte profundă, strâmbându-şi slab buzele iar în următoarea clipă îşi duse relaxat braţele după cap. Din acea clipă îşi propuse să nu se mai agite pentru acele lucruri mărunte pentru care se enervase de-a lungul zilei şi să profite de acel moment relaxant.

Cum nu avea chef sa stea in casa, Yoko incepu sa se plimbe pe langa lac fiind foarte linistita si total aeriana. Defapt, cand avea ea chef sa stea in casa? Niciodata. Cel putin nu in ultima vreme. Se intampla ceva ciudat cu ea. Poate se gandea in ultimul timp prea mult la familia ei.
Prea mult la trecut. Scutura usor din cap oftand prelung incercand sa-si scoata imaginile alea oribile din minte. Nu-i convenea, dar ce avea sa faca daca aceste ganduri o bantuiau peste tot si mai tot timpul?
Isi ridica treptat privirea din pamant, observandu-l apoi pe Rin. Topai vesela pana la el, asezandu-se deasupra lui intr-o pozitie destul de 'incomoda' oarecum , schitand un zambet larg pe chip ca de copilas mic.
- Riiiiin!, spuse aceasta vesela privindu-l vioaie. Ce faci pe aici?, ii sopti Yoko suav la ureche dandu-ti un fior rece pe sira spinarii daca o auzeai. Il prinse intr-un mod subtil de maini, apropiindu-si buzele de aceasta simtindu-si reciproc respiratia.

Pe moment adoptă o atitudine nonşalantă, nu mai avea să bage de seamă ceea ce se petrecea în jurul său, în sensul că dorea să se relaxeze complet mai ales pentru faptul că nu reuşise acest lucru în ultima vreme.
Îşi lăsă mâinile moi pe lângă trupul bine-făcut şi lăsă ca acea adiere a vântului să-i mângâie chipul şi să-i fluture câtuşi de puţin părul. Da, iubea natura, să se afle în mijlocul ei, să-şi savureze clipele de linişte eternă... probabil şi alături de cineva drag. Însă cine ştie? Viaţa e plină de surprize, chiar din orice punct de vedere.
Tocmai când dorea să se ridice pentru un moment de pe iarba moale pentru a păşi către malul lacului, se trezi deasupra sa cu o tânără roşcată. Pentru moment nu realiză cine, ce şi cum era, totul era prea brusc pentru el în acel moment - deşi din punctul său de vedere eram aceeaşi fire - însă vocea îi era cunoscută şi acea privirea gălbuie şi plină de viaţă.
- Yoko? reuşi să pronunţe brunetul uşor buimac, însă mări ochii albaştri la gestul ei mai ales pentru faptul că ajunsese să fie imobilizat în clipa de faţă. Îşi muşcă uşor buza inferioară şi îşi umflă obrajii, însă rămase fără cuvinte când o auzi şoptind, iar chipul ei se apropia din ce în ce mai mult de al său. Îi plăcea adrenalina, deci afişă un zâmbet ştrengar pe chipul alb şi îi susţinu privirea, lăsându-se în voia "sorţii".
- Să numim relaxare, dar tu, scumpă Yoko? îi răspunse la întrebare senin şi plin de viaţă, ceea ce era specific lui Rin. Da, de mult timp nu mai avusese parte de astfel de ieşiri cum tocmai făcuse acea roşcată cu el.